15 ianuarie e zi de poezie, de dor de Eminescu, de farmec dulce.Celebrarea de anul acesta – 165 de ani de la nașterea marelui poet – ne-a apropiat iar de poezie, de romantism, de visare, retrezind emoții adânci, susur de izvoare, blânda batere de vânt...”Floare albastră”, ”Mai am un singur dor”,”Ce suflet trist”,”Diana”,”Pe lângă plopii fără soț”, ”Luceafărul”,”Glossa” au încărcat de vrajă atmosfera, abolind și timp, și spațiu.În ritmurile noastre cotidiene, întoarcerea la Eminescu înseamnă o alunecare în atemporalitate, o renaștere a sensibilității, o regăsire. Alexandru Ramona<br />&nbsp;<br />”Lumea toată-i trecătoare.<br />Oamenii se trec și mor<br />Ca și miile de unde,<br />Ce un suflet le pătrunde,<br />Treierând necontenit<br />Sânul mării infinit.<br /><br />Numai poetul,<br />Ca pasări ce zboară<br />Deasupra valurilor,<br />Trece peste nemărginirea timpului :<br />În ramurile gândului,<br />În sfintele lunci,<br />Unde pasări ca el<br />Se-ntrec în cântări.”<br />&nbsp;<br />( Mihai Eminescu, Numai poetul )